Foaie verde, trei migdale
Mandra mea, draga mea
Doi voinici din valea mare
Mandra mea, draga mea
Au plecat la vânătoare
Să vâneze căprioare, mai, mai
Căprioare n-au vânat,
Toată ziua ei mi-au stat, mai, mai.
Și-n valea plină de soare
Mandra mea, draga mea
Erau două surioare
Mandra mea, draga mea
Cu șorțulețele-n brâu
Spălau rufele la râu, mai, mai
Și cu dragoste cântau
Ciocârliile-ntreceau, mai, mai
Cu șorțulețele-n brâu
Spălau rufele la râu, mai, mai
Și cu dragoste cântau
Ciocârliile-ntreceau, mai, mai.
Și flăcăii le-auziră
Mandra mea, draga mea
Și ți le luară de mână
Mandra mea, draga mea
Și-n sat dădură veste
Că și-au luat două neveste, mai, mai
Și-au luat două surioare,
Cu ochii de căprioare, mai, mai
Și-n sat dădură veste
Că și-au luat două neveste, mai, mai
Și-au luat două surioare,
Cu ochii de căprioare, mai, mai.
Și-n sat dădură veste
Că și-au luat două neveste, mai, mai
Și-au luat două surioare,
Cu ochii de căprioare, mai, mai.
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi în care doi flăcăi pleacă la vânătoare, dar în loc să vâneze, găsesc două fete la râu și se îndrăgostesc de ele. Se căsătoresc cu fetele, aducând bucurie în sat.