Strofa 1 DoubleH:
Constat tot mai des că tot mai mulți sunt duși cu capu’
Eu sunt unu’ dintre toți, cred că-ncep să spun stop cadru’
Dacă nu pot să mă exprim, atunci trec la dictatură
Că-s din ce în ce mai rău, nu mă vezi, futu-te-n gură
Că mă zbat și trag pe coate când tu stai și nu asculți
Eu trag, zici că merg la sală, că prin artă să mut munți
Că știi, mulți vor să m-afunde, dar nimeni nu reușește
Să mă tragă atât de tare fiindcă are baltă peste
Și are somn cam cât cuprinde, că mulți se trezesc aiurea
Să vorbească când nu trebuie, de-aia strig vorbește lumea
De-aia-ți spun să nu pui botu’ la vrăjeli de mâna a doua
Că pierzi mii de clipe grele ce-ți aduc în viață roua
Iar tu ești destul de rece, ca ghețarul Scărișoara
Voi rămâne underground și aici și în Sahara
Că-s mai schimbător ca vremea, trec de la rece la cald
Și poți să-mi spui toată stima fiindcă eu n-am să mă scald în prostie!
Strofa 2 Sorescu:
Scriu necontenit, bine ai venit în lumea mea,
Cad pe beat de îți rup fâșu’ cu rime de catifea,
Scântei a.k.a Sorescu, man, crater vulcanic,
Vocabular trainic, nu mă scufund ca-n Titanic,
Titan de școală nouă, cu spirit străbun de dac,
Bun, dar trag, pun pe track bombe letale ca din tanc,
De rang înalt, râd ca un bolnav când cad,
Mă ridic, m-am scuturat de praf, zi-mi artefact,
Și iar te fac, man, nu te plac, când ai o minte de căcat,
În putrefacție, te comporți ca un cadavru ambulant,
Lovesc capete cu versuri grele, chemați o ambulanță,
Ca aparatele te țin pe piesă ca să nu pierzi din viață
Învață, n-ai nimic de pierdut, și totuși pierzi timpul,
da’ tu alergi după biștari și-ai impresia ca ții ritmul
Jos tonu’, știi că-s la înălțime ca vârful Omu’,
Ține minte, omu’ face haina, nu haina face omu’…
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de superficialitatea societății și ambiția de a reuși prin artă, menținându-și autenticitatea. Artiștii își demonstrează abilitățile lirice și critică pe cei care nu apreciază valoarea adevărată.