Nimic nu pot păstra
Pe rând se duc toate,
Între mine și lucruri
Propria mea vinovăție
Între mine și lucruri
O colcăială de viermi.
Stai locului! – îmi zic –
Tu ești doar paznicul de noapte
Al nebuniei
La naiba, la naiba cu plânsul hidos
De propria-i neputință strivit
Stai locului
Stai, dracului, locului,
Fii cum în veci nu poți fi!.
Între mine și lume
O vacă de cauciuc
Este mulsă
până la sânge
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de vinovăție, neputință și alienare. Vorbitorul se simte incapabil să păstreze lucrurile și se luptă cu propria sa neputință și cu o lume care pare absurdă și ostilă.