Cu glorie, nădejdi, iubire,
Ne-ai răsfățat, tu, amăgire,
Puțină vreme, în trecut;
Petrecerile tinereții
Ca cețurile dimineții
Și ca un vis au dispărut.
Ci-n noi dorința arde încă,
Sub cei mai crunți stăpânitori
Stăm ascultând nerăbdători
A patriei chemare-adâncă.
Al libertății ceas slăvit
Cu-ncredere nezdruncinată
Îl așteptăm, cum un iubit
O întâlnire minunată.
Cât libertatea o visam,
Și-onoarea-n inimi ne trăiește,
Prieteni, țării să-nchinăm
Speranța care-n suflet crește!
Tovarășe, să crezi! Cândva
Va răsări măreața stea
A fericirii mult dorită.
Din somn Rusia s-o trezi!
Pe tirania năruită
Al nostru nume scris va fi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința arzătoare pentru libertate și speranța într-un viitor mai bun pentru patrie. Chiar și sub opresiune, credința într-un viitor glorios rămâne neclintită, iar onoarea și speranța sunt dedicate țării.