Foaie verde maghiran
Mă trudesc, neică, de-un an
Să fac pelinul zahăr.
Dar, al naibii, tot amar
Amar, neică, amar dragă,
Amarât o viață-ntreagă
Amarât ca mine nu-i
Decât puiul cucului
Când îl lasă mama lui
În mijlocul codrului
Far’ de aripi, far’ de pene
Far’ de nici o mângâiere
Ar zbura, n-are putere.
Mă trudesc, neică, de-o vreme
Să fac aguridă, miere
Dar, a naibii, e tot fiere.
Pelin beau, pelin mănânc
Seara pe pelin mă culc
Dimineața când mă scol
Cu pelin pe ochi mă spal;
Mă spal să mă răcoresc;
Și mai rău mă amărăsc;
Apoi ies pe foișor
Să mă uit în sat cu dor
Cum trec frați pe la surori
Și părinți pe la feciori.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente profunde de amărăciune și dezamăgire în fața eforturilor zadarnice de a schimba soarta. Persoana se simte singură și tristă, tânjind după vremuri mai bune și conexiuni pierdute.