Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine iar și iar, mare albastră
Până mă voi stinge îți voi spune doar acasă
Singur cu tine simt că problemele mă lasă
Și noi doi vom discuta tot timpul despre tot ce mă apasă.
Despre griji, bucurii, despre viață
Despre fata de care ți-am zis c-o iau de nevastă
Ne vedem mai rar, să nu crezi că nu-mi pasă
N-am să las niciodată destinul să ne descoasă.
Și la tine mă întorc de oriunde aș fi
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aș fi
Știu că întotdeauna mă vei primi.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc din nou la tine, chiar dacă nu e vacanță
Chiar dacă-i toamnă sau iarnă, chiar dacă ceața e deasă
Doar tre’ să aud valu’, să îi simt un pic ritmul
Îmi bate inima pe bitul tău, e simplu.
Ca orice om crescut la malul tău
Când sunt departe, dragă, știi că-mi pare tare rău
Dar te visez și nu am cum să n-o iau ca pe-un semn
Am să las totul baltă și am să mă urc în primul tren.
La tine mă întorc de oriunde aș fi
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aș fi
Știu că întotdeauna mă vei primi.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Iar și iar, mare albastră
Iar și iar, mare albastră.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Iar și iar, mare albastră
Iar și iar, mare albastră
Știu că totdeauna mă vei primi.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal
Sensul versurilor
Piesa exprimă o legătură profundă cu marea, văzută ca un loc de refugiu și consolare. Protagonistul se întoarce mereu la mare, indiferent de circumstanțe, găsind alinare și un sentiment de apartenență.