Foaie verde trei căline,
Măi bădiță Constantine,
Spune ce-amarul te ține
De n-ajungi seara la mine,
Spune ce-amarul te leagă
De n-ajungi o noapte-ntreagă.
Mă ține pământ cu iarbă,
Nu pot merge fără treabă,
Mă ține pământ cu rouă
Și-un firuț de lună nouă,
Mă țin gene-nrourate
Și cărările-ncurcate.
Frunzișoară, lemn uscat,
Cucușor de pe harag,
Nu mă blestema să zac
Să n-am pe nime’ cu drag,
Nu mă blestema să mor
Să n-am pe nime’ cu dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și melancolia unui personaj care nu poate ajunge la persoana iubită, fiind reținut de diverse obstacole simbolice și sentimente profunde. Versurile evocă o stare de tristețe și regret, subliniind legătura puternică cu natura și amintirile.