Da, între viață și moarte
E greu să trăiești în paradox, frate
Dai mâna cu mine de pe patul de moarte
În jurul meu aud numai șoapte
Da, mamă! Dă-mi un evantai, mor de cald, hai!
Vino lângă mine și mă stai, fiul tău e pe ducă între viață și rai
Că a scris la viața lui până la ultimul grăi, mândru în suflet la tine să-l ai!
Uitându-mă în jur, văzând numai suspine
Urc spre cer, vegheându-te pe tine
Ai grijă de mine, Doamne, vreau o mângâiere
Ia-mi viața mai repede să nu simt atâta durere
Nu vreau să-mi mai las băieții să spere
Că voi reveni…
Știu, am fost acel poet printre morți vii
Mereu sarcastic, dar semantic
Tot ce-am făcut pentru voi sper să fie fantastic
Știu, cazul este foarte dramatic.
Și îmi pare rău unde am ajuns
Singurul fapt de care sunt fericit e că lângă mine e Isus
Nu vă faceți griji, voi sta aici sus
Să vă veghez, trăiți-vă viața cât mai aveți timp
Evitați drogurile, indiferent de anotimp.
Aviz amatorilor, lăsați-vă de droguri
Nu e o șmecherie, nici simple sporturi
Credeți-mă că n-o să ajungeți în topuri
Veți fi doar niște dependenți printre mii de blocuri
Evitați anumite locuri, strada e perversă, nu doar niște jocuri
Totul este contratimp, viața te trage la xerox
Toată piesa vă explică de un simplu paradox
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu moartea și regretul pentru o viață marcată de dependență. Vorbitorul își exprimă tristețea și își avertizează ascultătorii despre pericolele drogurilor, oferindu-și propria experiență ca exemplu.