Spuneai numai vorbe dulci, vorbe ce nu le simțeai,
Îmi promiteai doar minciuni în care nici nu credeai,
Dar vezi tu, timpul scoate la iveală
Tot ceea ce ai în suflet chiar de inima-ți e goală.
Mi-am pus încrederea și am iubit ca prostu’,
M-am ars de prea multe ori și-n continuu mă joc cu focu’..
Dar mă gândesc că poate asta mi-e norocu’,
Jură-te pe ce-ai mai scump că pentru tine am fost totu!.
Eu nu prea cred, cum n-am putut să îți cred multe,
Că mine mai sunt destui dar ca tine găsesc și sute
La care ori ce-ai spune, ori ce-ai face-i fără rost!
N-am avut poveste de iubire, a fost doar un film prost
În care ne măcinam, ne consumam reciproc!
N-am fost ușă de biserică, dar n-am fost nici escroc
Nu mi-a plăcut să țin suflete în suflet în chirie!
Ai stat în inima mea și n-ai plătit nici garanție!.
Le povesteam tuturor despre tine, despre noi
Dar nu știu ce s-a-ntâmplat că te-ai schimbat și apoi
Parcă nu mai existam, mă puneai în umbra ta..
Te-ai folosit de iubire și te-ai lepădat de ea.
Cum ai tupeul să îmi spui că mă iubești, a?
Cum ai tupeul să vii și să îmi vorbești, a?
Cum ai tupeul după tot ce s-a-ntâmplat
Să te comporți ca și cum rana nici măcar n-a existat.
Eram în stare de orice să fie bine
Dar în trenul vieții tale nu aveai loc pentru mine
Am înțeles, n-am insistat și am plecat
Și au trecut atâtea luni și eu tot nu m-am vindecat
Și-am devenit tot mai închis și tot mai rece!
Am așteptat să treacă timpu’ da’ nu-mi trece
Am acceptat faptul că între noi nu merge..
Și nu avem nimic în comun care să ne mai lege
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă resimțită în urma unei relații toxice, în care unul dintre parteneri s-a folosit de iubire și a provocat suferință. Naratorul descrie procesul de vindecare dificil și transformarea sa într-o persoană mai rece și mai închisă.