În multe cazuri vreau să mă gândesc că nu îmi pasă, știi?
Dar, restul nu contează
Trăiesc povestea pe măsură ce-o citesc
Dar uneori mă pierd în gânduri și nu știu unde greșesc
Mă pierd în gânduri mereu în același loc
Mă pierd pe mine și nu mă găsesc deloc
Nu reușesc în niciun fel să îmi explic
Dar înțeleg toți oamenii-s construiți în același chip
Și am auzit promisiuni și am rămas dezamăgit
Și am zis că nu-i mai ascult
Dar nu i-am mai lăsat pe ei s-o facă și singur m-am mințit
Nu știu cine a făcut din om maimuță
Vezi tu sunt zile-n care parcă nu sunt eu
Și tot torn alcool ca prostu’ să umple un gol mereu
Dar nu rezolv nimic că timpul dezgroapă tot ce încerci tu să îngropi în timp.
*refren x2*
Nu mă gândeam că așa o să fie
Nu mă gândeam, nu
Nu mă gândeam, nu.
Obișnuit să fii stresat, dezamăgit și poate te-ai uitat
În timp pe tine
Într-o fotografie
În rama aia veche de lemn cu tot cu cea mai pură nostalgie, o nostalgie, ooo
Cui pot să te povestesc? Atât de mulți în jurul meu mă simt singur în universul nostalgiei
Cui pot să te povestesc? Atât de mulți în jurul meu mă simt singur în univers.
*refren x2*
Nu mă gândeam că așa o să fie
Nu mă gândeam, nu
Nu mă gândeam, nu
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dezamăgire și nostalgie față de trecut. Protagonistul reflectă asupra promisiunilor încălcate și a sentimentului de singurătate, încercând să înțeleagă cum a ajuns în acest punct al vieții.