Lumina a lovit în crengi și-n case
Și satul s-a uitat năuc pe câmp.
Parcă strigă cineva-n răstimp
Dincolo de margini luminoase?
Au ieșit copii și iezi, și oi,
Și pluguri pe cobile și plugari.
Și satul își face în soare ochii mari
Să urmărească turmele de boi!
Unde-or fi, pe unde au pierit
Atât de mici, atât de trecători?
Și ochii lui sunt iezere de flori
În largul luminat de răsărit.
Ascultă tremurând în prag de case,
Vremea care trece peste câmp.
Parcă umblă cineva-n răstimp
Dincolo de margini luminoase?
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine nostalgică a satului tradițional, surprinzând momente simple și legătura profundă cu natura. Reflectă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții, sugerând o căutare a ceva dincolo de limitele vizibile.