E ultima scrisoare
Ce-ți mai trimit acum
Și poate cea din urmă
Când tot ne mai grăim.
Străini părea-vom mâine
De-o fi să ne întâlnim.
Tu cu privire rece
Iar eu plângând pe-un drum.
Și lacrămile mele
Vor picura-n zadar
Arzând mistuitoare
Pe tristele-mi cărări,
Căci tu, sub alte ceruri,
Uita-vei că slujirăm
Aceluiași altar.
Și așa uitat de tine,
Din cugetul tău șters,
Tăcut m-afund în neguri
Și în adâncuri de abis.
Tu pleci înspre lumina
Unui eteric vis
Luându-mi cu iubirea
Și cel din urmă vers.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri iminente și sentimentul de a fi uitat de persoana iubită. Naratorul se afundă în tristețe și disperare, în timp ce cealaltă persoană se îndreaptă spre un viitor luminos, luând cu ea și ultima fărâmă de iubire.