Plângând, râzând în gând, uitând de trecut,
Sperând la tot ceea ce nu am avut.
Cu lacrimi spălând speranțe ce rad,
În trupuri uitate cu un cuvânt.
Gândind o clipă la ce-am făcut,
Zâmbind în tăcerea ce m-a abătut,
Iertând suferința ce-am cunoscut,
Redus la tăcere.
Mor îndurând,
De suferință, seara mă prinde plângând
Și cântând:
„Noapte după noapte plâng
După ochii tăi,
Și te visez,
Mă uit la poza noastră,
Trăiesc din amintiri
Și-mi doresc să nu uiți niciodată
Clipa când ne-am cunoscut.
Ce e iubirea?
Unde e dragostea din noi,
Oare avea vreun rost tot ce-a fost frumos
Să se destrame între noi?
Nopți de iubire s-au dus.
Tot mai aștept un răspuns,
Dar nimic tu nu mi-ai spus.
Am primit o tăcere apăsătoare, ce însă a apus.
Acum se-așterne toamna,
Când vine seara, în sufletul meu
Ești mereu în visul meu,
Plâng și suspin,
Știind că te-am pierdut,
Tot ce-am avut
Și alta ca tine
Nu voi mai găsi…”
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o iubire pierdută. Naratorul rememorează momentele frumoase, dar este copleșit de tristețe și dor, simțind că nu va mai găsi pe cineva la fel.
