Pleoapele-mi tremură
E ok! Sunt în regulă!
Uite cum ne despart
Pașii tăi pe asfalt
Ne pierdem și nu-i ușor
E-o luptă a orgoliilor.
Derapăm neiertat
E un ritm repetat.
Și mă doare uitarea
C-ai să uiți să-ți dorești
Și mă doare și marea
Vreau să mă regăsești.
Mi-e gol de tine sufletul
Că slăbiciunea mea, ești tu!
E gol de tine-n lumea mea
Da tu ești slăbiciunea mea.
Noaptea sunt singură
Te vreau! Da, sunt sigură!
Haide să ne-mpăcăm,
Iarăși ne-ndepărtăm!
E totul distorsionat
Din nimic s-a amplificat,
Pentru ce ne certăm?
Am uitat să visăm!.
Da mă doare uitarea
C-ai să uiți să-ți dorești
Și mă doare și marea
Vreau să mă regăsești.
Mi-e gol de tine sufletul
Că slăbiciunea mea, ești tu!
E gol de tine-n lumea mea
Da tu ești slăbiciunea mea.
Aruncă moneda în aer și alege.
E timpul să plec sau să ne înțelegem!
Cum era? Nimeni să nu dezlege
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și golul sufletesc resimțite în urma unei despărțiri. Naratorul se confruntă cu amintirea persoanei iubite, recunoaște că aceasta este slăbiciunea sa și oscilează între dorința de împăcare și acceptarea inevitabilului sfârșit.