Îmbrăcată-n solzi de argint,
Puțin ciudată.
Îngândurată fată,
Decepționată.
Când luminau,
O frământau,
Nenoroceau
Stelele nadă.
Ochii niște mâini,
Privirea-i degerată.
Sapă cerul trist
Fântână-ntunecată.
Stele pistrui,
Verzi-albăstrui,
O-așteaptă-n cuib.
Poate odată.
Distanțe ani lumină,
Să învingem gravitații,
Să scuturăm rugină.
Să pieptene-ntre stele
Visează eroina.
Spații ghilotină.
Calea lactee a întors
Toracele cravata
Plângea și își dorea
Gagarin o nepoată
Cu ochii lui
Verzi albăstrui,
Fața-n pistrui
Ca cerul în stele.
Pontificată-n solzi de argint
Rămâne condamnată.
Și-a vaccinat din stele praf,
În gânduri descântată.
Când luminau,
O frământau,
Nenoroceau
Stelele nadă.
Distanțe ani lumină,
Să învingem gravitații,
Să scuturăm rugină.
Să pieptene-ntre stele
Visează eroină.
Spații ghilotină.
♫
Distanțe ani lumină,
Să învingem gravitații,
Să scuturăm rugină.
Să pieptene-ntre stele
Visează eroină.
Spații ghilotină.
Distanțe ani lumină,
Să învingem gravitații,
Să scuturăm rugină.
Să pieptene-ntre stele
Visează eroină.
Spații ghilotină.
Sensul versurilor
Piesa descrie o fată cu trăsături neobișnuite, o nepoată imaginară a lui Gagarin, care visează să cucerească spațiul și să scape de realitatea dezamăgitoare. Ea este prezentată ca o figură melancolică, prinsă între aspirații cosmice și o existență terestră dificilă.