Văd plumb în ochii tăi
Ești mult prea mic să-l porți
Ai patru primăveri
Și insomnie cronică-n nopți.
Cenușă-n pieptul tău
Rugină pe obraz
Ai plâns în drum mereu
Adânci cărări pe chip ți-au rămas.
Stele sparte în asfalt
Prin scântei și cioburi calc
Noaptea ne-a orbit pe noi
Doi copii prinși în război
Pe platoul cu eroi
Vrem minate mii de flori
Suntem visători.
Te rog nu mă-ntreba
Să nu mă crezi nebun
Ia-mi haina să nu-ngheți
De-oi fi să cad, să cad la drum.
Stele sparte în asfalt
Prin scântei și cioburi calc
Noaptea ne-a orbit pe noi
Doi copii prinși în război
Pe platoul cu eroi
Vrem minate mii de flori
Suntem visători
Sensul versurilor
Piesa descrie povara grea pe care o poartă copiii afectați de traume, comparând inocența lor cu plumbul și cenușa. În ciuda întunericului, ei își păstrează speranța și visează la un viitor mai bun, simbolizat de florile minate.