Brun pământ, oameni, grădini
Au îmbrăcat duminici ploioase
Păcat cadrat de heruvimi
Naște puieți dar ce-mi mai pasă
Lacrimi înnodate am la gât
În zenit.
Brun pământ, bătrână stea
Inima-i azi carieră de piatră
Tu primul vals sub pielea mea
Mi-ai fost cândva fragedă mantră
Lacrimi înnodate am la gât
În zenit
Oxigenu-n trup m-a ruginit
Și nu-mi mai pasă.
Au răgușit două mii de ani
Prestații fals Coco în intonație
Stă Petru matineul pentru-orfani
Civilizație
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de deziluzie și indiferență față de viață și trecerea timpului. Vorbitorul se simte ruginit de experiențe și nu mai găsește sens în lucrurile care altădată îi aduceau bucurie.