Nu iluzie deșartă.
Post de veghe, avanpost.
Și desprindere de soartă.
Și întoarcere la rost.
Clipa dorului. Osânda.
Sfântă. Ca Duminica.
Îngerii în clipă cântă:
Alba-Iulia!
Clipa dorului. O vamă.
O plătim și o trăim.
Lor de ea le este teamă.
Noi cu vama nemurim.
Clipa Dorului. O vrere.
Vrerea mea și vrerea ta.
Vrerea e de înviere:
Alba-Iulia!
De la Nistru pân-la Tisa,
de la Tisa în Carpați,
din Carpați până la mare:
frați, întotdeauna frați!
Nici o graniță prin inimi:
suverană inima.
Fără Țară suntem nimeni:
Alba-Iulia!
Sensul versurilor
Piesa celebrează unitatea națională și importanța identității românești. Versurile evocă dorul de țară și importanța apartenenței, subliniind legătura indestructibilă dintre românii de pretutindeni.
