Lume, lume, rea mai ești,
De ce tot mă dușmănești?
Lume, nu mă dușmăni
Ca să pot și eu trăi.
Lumea zice că iubesc,
Dar eu nu tăgăduiesc,
Și de ce-aș tăgădui
Când am pe cine iubi?
Lume, lume, draga mea,
Ce-ai tu cu inima mea?
Am iubit ce am vrut eu,
N-am făcut la nimeni rău.
Răul care ți-l vreau eu
Să mi-l deie Dumnezeu,
Binele ce-mi vrei tu mie
Da-ți-l-ar Dumnezeu ție.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o relație conflictuală cu lumea, o apărare a dreptului de a iubi și o invocare a justiției divine. Vorbitorul se simte nedreptățit și își afirmă independența emoțională.