Dady – O Cale Greșită

S-a întâmplat într-o familie cu doi băieți și-o fată,
Acești toți trei copii ai unei mame și-a unui tată,
Ce se iubeau și își jurau dragoste adevărată,
O familie care și tu o să-ți dorești vreodată.
Multe zile au trecut și parcă totul e schimbat,
Fața de când erau copii, acum totul s-a destrămat,
Viața multora nu e exact cum și-au imaginat,
Acum ei duc o viață cu probleme de nerezolvat.
Totul a început într-o seară caldă de vară,
Când fratele cel mai mare stătea cu tovarășii p-afară,
Evident că toți erau rupți de plictiseală,
Visând la bani, faimă și femei seară de seară.
Unul dintre ei plictisit le-arată o țigară,
Spunându-le că atunci când tragi din ea, timpul zboară,
Au aprins-o și-au fumat-o rând pe rând în scară,
Făcând un mare pas greșit pentru prima oară.
(Multă lume îl știa de pe aici de prin cartier și nu era un băiat rău, nu crea probleme sau mai știu eu. Nu frate își vedea de treaba lui, era mereu el și prietenii lui, acuma nu știu ce fel de anturaj aveau ei, că asta zic eu că ar fi fost, era influențat de ei).
A început totul de-atunci și a urmat seară de seară,
Aveau un obicei acuma să chiulească de la școală,
Multe nopți la rând inconștient și le pierdea pe-afară,
În anturajul celor care-i ofereau doza mortală.
Și-a aprins țigara, a fumat, dar nu s-a mulțumit,
A zis că vrea să-ncerce altceva, că este pregătit,
A scos un ac, o seringă, s-a-nțepat, nu s-a gândit,
Își injectase heroină, crezând că îl face fericit.
A luat o doză, zicea că nu simte nimic, a stat un pic,
Dar se vedea deja, era mult prea slăbit,
Lipsit de rațiune pe moment, iar și-a înfipt
Al doilea ac în venă și la pământ s-a prăbușit.
Din fericire, la scurt timp după aceea a fost găsit,
De un trecător întâmplător prin zonă ce l-a zărit,
S-a grăbit și-a chemat salvarea, încremenind,
Dar orice efort depus urgent…
Băiatul a murit.
(Era cam 12 noaptea și am auzit sirena de la salvare, nu știam ce se întâmplase, am ieșit afară și erau mulți vecini adunați, tocmai veniseră și părinții lui și-am văzut că el era căzut la pământ și nu mai mișca. Toți de pe acolo erau șocați).
A lăsat în urma sa o familie îndurerată,
O văd pe sora lui mai mică, stă și plânge îndoliată,
Mama lui este și ea lângă coșciug înlăcrimată,
Privindu-și fiul cel mai mare pentru ultima dată.
Taică-su ar da orice să-l mai vadă odată în viață,
Și-ar vinde sufletul să aibă toți copii în siguranță,
O speranță năruită care s-a pierdut în ceață,
Învață că în viață totul ține de un simplu capăt de ață.
I-au venit mulți prieteni și colegi la înmormântare,
Ei știu cu siguranță că a fost iubit de fiecare,
Să-ți îngropi prietenul simți o durere mare,
Și-ai vrea să schimbi trecutul, căci prezentul doare tare.
Afara a început să plouă, se spune că îi pare rău,
Poate privește acum din ceruri către frățiorul său,
Săracul stă lângă mormânt și plânge neîncetat,
Apoi se jură spunând: „Frate, nu vei fi uitat!”
(Păcat de el, nu trebuia să se întâmple așa și nimeni n-ar fi crezut că i se poate întâmpla tocmai lui. Da na, poate a plecat acum dintre noi… puuuff. Dar nu va fi uitat niciodată)