Tu ești sunetul unei melodii
Și nu mi te pot scoate din minte
Ești liniștea în furtună
Tu ești vocea ce spune să mă întorc în pat
Poate sunt doar prea obosită să tot alerg
Poate tu ești ceva ce n-am văzut niciodată că va veni
(R:) Sunt în capul tău
Jumătate cât de des tu ești în mintea mea?
Dacă nu am sens
Te rog iartă-mă că nu pot dormi noaptea
Cel puțin nu singură, nu de acum încolo
Nu înainte să găsesc ce n-am căutat niciodată
Și acum ești în capul meu
Probabil că mi-am pierdut mințile..
Tu ești cicatricile de pe pielea mea
Tu ești trecutul ce nu vreau să-l șterg
Tu ești cuvintele de pe buzele mele
Ce au plecat, dar încă pare că le gust
Poate sunt doar prea obosită să tot mint
Poate că tu ești tot ce am vrut vreodată
Sunt în capul tău
Jumătate cât de des tu ești în mintea mea?
Dacă nu am sens
Te rog iartă-mă că nu pot dormi noaptea
Cel puțin nu singură, nu de acum încolo
Nu înainte să găsesc ce n-am căutat niciodată
Și acum ești în capul meu
Probabil că mi-am pierdut mințile..
Este un spațiu gol lângă mine
Și îl păstrez în acel fel
Până când vei fi aici
Am nevoie de tine aici.
A fost o altă față lângă mine
Dar l-am îndepărtat
Pentru că tu nu ești aici
Aici..
Sunt în capul tău
Jumătate cât de des tu ești în mintea mea?
Dacă nu am sens
Te rog iartă-mă că nu pot dormi noaptea
Cel puțin nu singură.
Sensul versurilor
Piesa exprimă obsesia și dependența emoțională față de o persoană. Naratorul nu poate scăpa de gândurile legate de acea persoană și se simte pierdut fără ea, incapabil să doarmă sau să găsească pacea.