Iar ai umblat pe străzi cu vulturi în brigăzi
Și iar te-ntorci în zori de zi
Perechea de ochi umezi încă te-așteaptă
Mâncarea s-a răcit și s-a acrit, zace pe masă
Ea zice: „De ce nu-ți pasă?”
Tu zici: „Vreau doar să dorm! Hai lasă-mă să dorm! Mi-e greață! Vorbim de dimineață.”
Auzi un „Tu ce vrei de la viață?”
Da’ nu te-ntorci că n-ai tupeu să o privești în față
Promiți c-o să te schimbi, te minți pe tine
O minți pe ea. Eziți, îi întâlnești însă privirea
Oare mai are ea puterea să ierte și de data asta?
Și d-asta ți-e cam frică!
Gându’ că ar putea pleca te înspăimântă!
Știi că fără ea n-ai fi măcar jumate din jumate din ce ești acuma
Repeți într-una că ai avut ceva de rezolvat
Și d-aia ai întârziat și c-ai uitat să te mai uiți la ceas.
Ochi umezi, căprui, albaștrii, negrii sau verzi
Printre lacrimi, spune-mi că mă vezi
Plini de lacrimi, ochii mă privesc grei și umezi
Tu îi ștergi, eu zâmbesc!
Se-ntâmplă iar, a câta mia oară?
A câta mia seară?
Cuvintele sunt grele și-au început să doară
Privirile sunt rele și nervii au început să sară
Pe unde ai umblat? Tu sictirit, în sec „Pe-afară!”
Da’ știi că n-o prostești, îți spune că greșești
Și c-o să pierzi, și-o să plătești
Că într-o zi o să te-ntorci acasă și n-o s-o mai găsești
Pe cine păcălești frate?
Ochii umezi cam au dreptate!
Da’ ce poți tu să faci când ești o pasăre de noapte
Parcă o parte din tine încet se rupe când vezi că-n ochii ei se duc prea multe lupte
Încet pe frunte, apar prea multe cute
De la început ai face altfel totul poate, îți zici
Și pleci s-aduni păcate
În timp ce ochii umezi îi lași în spate
Zi după zi și noapte după noapte.
Ochi umezi, căprui, albaștrii, negrii sau verzi
Printre lacrimi, spune-mi că mă vezi
Plini de lacrimi, ochii mă privesc grei și umezi
Tu îi ștergi, eu zâmbesc!
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu distructiv într-o relație, marcat de infidelitate și regret. Protagonistul se confruntă cu dezamăgirea partenerei, dar continuă să repete aceleași greșeli, lăsând în urmă doar durere și lacrimi.