Și tu știi, și noi știm, trebuia să dăm să nu așteptăm
să primim da’ de-un timp am uitat
am uitat glume seci, priviri reci nimeni nu te-ntreabă sincer
băi, tu ce faci?
plin de draci, stai ascuns lângă pat, dai din cap dărâmat
zero relații de legat
prieteni – doar tenesii și ceasul spart
un hanorac, agățat parcă te-a și uitat, deprimant..
Singurătate strigă: M-am săturat!.
Parcă ieri încă puteai să speri, nu mai simțeai dureri
un calmant de șase beri, azi te-ai trezit că suferi
în întuneric cazi pe degete numeri
prieteni falși, o viață mult prea grea
zace pe umeri, aștepți ziua ta
poate te sună cineva, regreți, te-aude liniștea
doar suflarea celor patru pereți o mai auzi de parc-ar fi a ta.
Singurătate strigă: Treci mai repede!.
Lumea-ți tot zice: Stai cuminte în banca ta!
da’ ai fost cuminte toată viața ta, nu-i așa?
te-ai acrit, clovnii râd prea stupid și perfid
filmul prost n-are final fericit
obisnuit să adormi pe canapea cu-o revistă și-o cafea
pe piept telecomanda
zâmbește prost, fără rost când viața are gust de post
degeaba schimbi canalul, e de prisos.
Singurătate strigă: O să tac!
Singurătate strigă: Uite cum tac!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul profund de singurătate și izolare al unui individ. Acesta se simte abandonat, neînțeles și copleșit de greutățile vieții, căutând o evadare din realitatea dură.