E un strigoi, ce bântuie doar pe-unii
care susțin că-s doi, precum nebunii
și nu pot piept să țină frâu destinului;
n-au niciun mijloc, chiar cu rugi divinului.
E-un tot nefast, de tine nu depinde
oricât ai fi de cast și orice-ai întreprinde;
e-un joc de independență-ntâmplătoare,
de-un pur noroc, care când naște, moare.
E-n fond nenorocirea și n-ai cum ajuta
fiindcă menirea n-ai, chiar și de-ai încerca
și doare suferința-a celui ce-l iubești-
și nu știi să-i dai ființa-ți, la schimb, ce i-o dorești.
Oh, cumul trist e-n ochii cu sclipire
ce șiroiesc tăcutul drept ca mărturisire
cu-ntoarceri repezi către ce-i credință,
sperând minunea-leac la orice.. neputință.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de neputință în fața suferinței unei persoane dragi și lupta interioară cu destinul. Exprimă durerea și dorința de a schimba soarta, dar și speranța într-o minune.