M-am întâlnit cu mine-n viitor
Peste milenii, fără să mai mor,
Fără să știu c-am fost cândva vreodată..
Pe-un alt pământ.. planetă regretată.
Nu mă știam, din lumea de ciudați;
Amestec, plastic cu metal.. robotizați.
Eram în zbor că n-aveam gravitație..
În planaj de gând, profund în levitație.
Un nanobit din sânge mi-a dat semn
De-un strop de-o genă, cu memorie de lemn
Din tatăl meu -ce-l avea meșteșug-
P-ecran-breloc; lângă un cal.. și-un plug.
M-a luat aiurea ceva nou, un sentiment
Cum că m-aș ști pe undeva, pe-un continent,
Ce nu mai e din masa uniformă
De-o sferă-n zbor, ce-și schimbă mereu formă..
Mi-am dat un clic pe-album de holograme
Și mi-am luat timp să le disting din mii de arme,
S-ajung departe-ntre figuri de-arhi-umani
Din trupuri-zale.. ce-și vindeau carnea pe bani.
I-am luat, un tot, în electronică analiză
Și-ntuitiv m-am pregătit pentru surpriză
-Căci ramul-cip mi-ntrase in-ul în alertă-
La gând de virus neștiut.. prezență certă.
Nu cred c-am regăsit clona-mi de om,
Dar m-am îndrăgostit de floare, mugur, pom..
Am mers-alunec pe-un imens de gheață;
M-am îmbătat printre licori, cu-n pic de greață.
Necaz mi-au dat ființele carnale
În veșnic chalenge de ambiții, goale
Fără valoare, simple speculații
De-a mult avea și.. drepturi de creații.
Sunt turmentat de-atât pierdut în simțuri,
Ce nu le-aveam de mult sursă de zimțuri,
Ce-mi împiedică existu-mi rectiliniu
Trecut, în zbuciumat, nefericit continuu.
Sunt deci eu ființa top-rațională,
Pusă de-acum în veșnică-ndoială
De-a mă teleporta din când în când să văd un pom,
Sau de-a uita cu tot c-am fost odată.. Om?!.
PS
Am învățat o groază de cuvinte,
Ce-am pus în ghilimele, le țin minte,
Că-s de pe-un loc numit cândva.. Pământ,
Ce redescopăr de-un voiaj, întors în sfânt..
Sensul versurilor
O entitate din viitor, puternic tehnologizată, își descoperă originile umane și o legătură nostalgică cu Pământul de demult. Se confruntă cu întrebări existențiale despre identitate și sens, oscilând între fascinația pentru tehnologie și dorul de natură și umanitate.