Ce frumoși suntem
din os făcuții;
nu-i diferență, timpul umplem
cum mamuții!.
Supremi pe scară
în vârful ei,
suntem apocalipsa planetară;
vânăm tot ce-i.
Cult ne-i omorul
de semeni, tot;
ne-ascundem – invocând soborul –
caninul-ciot..
.. Braț plin de mușchi,
licheni, lichele,
ne fabricăm și suntem.. „puști”
de jagardele!.
Distrugem totul
c-avem atomul
dăruit scump la făcut hoitul
speciei.. OMUL!
09. 10. 2010
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune sumbră asupra speciei umane, evidențiind tendințele autodistructive și impactul negativ asupra planetei. Omul este prezentat ca o forță distructivă, preocupată de propria supraviețuire și capabilă de atrocități.