Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Pierdută Icoană

Ce zgomot surd îmi dă fiori
Și-i repetat și-i miez de noapte?..
Stau cu prieteni la o carte,
Cum stau în viață adeseori.
E un sinistru neînțeles
Ce bubuie în suflet, tâmple,
De mister ce-ar putea să-ntâmple
Pe-asfaltul morții-n contrasens.
Am parcă o străfulgerare
De suflet ce-mi cedează straniu;
Aieve aud geamăt în craniu
Și fug, în buhăit ce doare..
Alerg, nu știu de ce am frică;
D-un neștiut ce-l presimt rău..
Mă-ndrept ca sunet spre ecou;
Simt inima că-n hău îmi pică.
Impact după impact, din nou
Văd roți ce sfârtecă din trupuri;
Cum solzi din aripi își pierd fluturi..
Mă metamorfozez erou..
.. M-arunc printre mașini nebune
Ce aleargă, calcă și zdrobesc
Două grămezi.. și izbutesc
Să văd în noapte două.. urme.
Nici nu mai sunt forme umane,
Doar două umbre de movilă;
Întrezăresc cu greu copilă
Turtită-n sânge și creioane..
.. Are-un rucsac împrăștiat
Cu coli, caiete de desen
Și lângă trup de-om mutilat
Stă o icoană veche, în lemn..
.. Și plâng și țip și vreau să mor;
‘s în prag să fiu zdrobit de faruri
Prin negura cu moartea-n daruri..
Mă doare capu-ngrozitor!.
Mă uit pierdut în sine, în jur,
Urlu la nebunia fugii;
Nimeni n-ascultă țipăt rugii..
Le caut suflete împrejur.
Aud sirene și amorf plec,
Mă-ntorc în lumea celor vii;
Îmi văd ghiozdanul la copii..
Mă mor, în lacrimi mă înec.
PS.
Pierzare-n duet, în timp real, pe DN1,
Într-o noapte de groază din 2001.
19. 03. 2011

Sensul versurilor

Piesa descrie trauma unui martor al unui accident rutier fatal, în care o fetiță moare. Martorul este copleșit de vină și durere, incapabil să scape de imaginea tragică.

Lasă un comentariu