Mi-am luat vacanță să te văd,
Aveam un dor nebun de tine.
Credeam că singur e mai bine…
D-atunci viața-i un prăpăd.
Visam sublim și nu vedeam
Că sunt departe de-un model…
Vedenii aveam, mă-nfierbântam;
Mi-am pierdut timp, nu mai am țel.
Eram nebun de întâlniri,
Credeam că noul e mai bun
Fără să știu că-s doar veniri
Și totu-i gol, nu-i simț nicicum.
Doream vâltori și stres continuu
Să am ce nu mi se dădea,
Uram candoarea-n rectiliniu
Și mângâierea la o cafea…
Mi-e dor, sunt obosit de gol,
Nu mă-nțelege nicio ființă.
Amant să fiu nu mai vreau rol;
Sunt doar smerit și cer căință!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru alegerile făcute în trecut, care l-au condus la o stare de gol interior și singurătate. El tânjește după simplitate și căldură umană, recunoaște greșelile și cere iertare.