În matinal sfârșit de vis,
adulmecând aroma pernei,
te-am urmărit în fund de iris;
ți-am căutat lucirea perlei.
Te caut în oglinda trează
în dimineți, ce îmi sunt goale
de suflet, ce se-nfricoșează
de nu pot cap să-ți pun în poale.
De-am vrut să îmi ghicesc norocul,
te-am căutat în elixirul
străfundului desen, ce focul
cafelei ți-a-ntregit profilul.
Te caut în amiaza mare
în orice chip.. Să-ți ascult glasul,
mi-ascut auzul.. Să-ți simt pasul,
mă-ngenunchiez pe-orice cărare.
Te caut în amurg pe boltă,
pe cerul mov cu licăriri;
cum bobul rar sădit-recoltă,
te caut zâna-n povestiri.
Te regăsesc sleită-n somn
și mă topesc în caldu-ți trup;
un fir de dor, ce-ating diform
de-o boare-n vis neîntrerupt.
Te țin, m-agăț cu disperare,
să-ți fiu alături mângâiere;
vreau noapte doar de-acum, nu soare..
s-am hrana-ți de nectar și miere.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și căutarea obsesivă a persoanei iubite în toate aspectele vieții, de la vise și amintiri, până la realitatea cotidiană. Naratorul își dorește să fie alături de persoana iubită, găsind consolare și hrana sufletească doar în prezența ei.