A fost odată un băiat
Și semăna cu mine..
Dar va fost, cu-adevărat,
Mai știe – cine?
Și doruri, câte le avea,
De vis, de poezie,
Pădurii le destăinuia,
Amurgului și ție.
Îi caut pașii pe poteci,
Îi caut chipu-n unde ;
Tăcerea, doar, cu buze reci,
Dacă-mi răspunde..
De vină – oare cine-o fi?
Și el, și eu, și tu,
Tu, care singură mai știi
Ce se pierdu.
O, dragă, adă-l înapoi,
Să-l mai revăd o oară,
Senin, sfios, așa – ca noi
Odinioară!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și nostalgie față de un trecut idealizat, pierdut. Naratorul caută disperat o persoană sau o stare de spirit care nu mai există, simțind că tăcerea este singurul răspuns la căutarea sa.