Dacă va fi să mor de boală, am să mor
Dacă va fi să mor de tânăr, am să mor
Dacă va fi să mor, atunci am să mor
Nu-mi e frică de moarte când mă uit în viitor.
Din destine schimbate în proporții adecvate
Rezultă fapte lăsate și lucruri neuitate
Dinspre viață înspre moarte doar lucruri învățate
Lăsând altor generații lucrurile neîncercate
Încercări blamate, ființe adulate
Familii sinistrate de ape luate
În viață regăsim și multe altele
Dar momentan nu îmi e frică de moarte.
Avem încercări eșuate când ne uităm în spate
Și un viitor care nu promite multe, frate
Nu găsim doar bunătate, ci și răutate
Uneori multe lucruri rămân doar visate
Răspund întrebărilor mele despre moarte
Lăsându-mi încrederea în divinitate
Îmi învăț corpul să rabde, judecățile-mi sunt slabe
Rămânând pe pământ, dar până când oare?
Sensul versurilor
Piesa explorează acceptarea morții și înfruntarea viitorului cu încredere în divinitate. Vorbește despre lecțiile învățate din viață și despre fragilitatea existenței umane, reflectând asupra încercărilor și a destinului.