De-ți vei trimite-n lume dorul
Ca o cometă de iubire,
Să nu te miri c-o strălucire
Va fi poveștilor izvorul.
Și vor începe să se-aștearnă
Pe-un plai în care numai gerul
E pe pământ corăbierul
Plutind pe nopțile de iarnă.
Vor fi povești nevinovate
În albul care le îmbracă
Și-n vântul care, parcă-n joacă,
Le-nvârte-n dansuri repetate.
Doar cele spuse cu căldură
La gura sobelor încinse,
Vor fi scântei din nou aprinse
Din vremurile ce trecură.
Iar dorul tău trimis în lume
Va fi cuprins de-o strălucire
Ce-ți va aduce în privire
Cometa care să te-ndrume.
Daniel Vișan-Dimitriu
(12 ian. 2025, Craiova)
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că dorința și iubirea, odată eliberate în lume, devin sursa poveștilor. Aceste povești se nasc în locuri reci și sunt spuse cu căldură, aducând amintiri și speranță.