Se-aştern straturi-straturi petale
pe zori dureroşi de-ndoială
ce dau, făr’ de veste, năvală
din gânduri crezute-abisale.
Se scutură, brusc, neîncrederi
pe albul nevinei pierdute
în seri cu atingeri făcute
să fie-n plăcere purcederi.
O jale din lacrimi răzbate
şi-atinge, cu mantia-i udă,
voinţa perversă şi nudă.
Se-adună, prin gânduri săpate,
credinţe rebele, de iudă,
şi-ncearcă, acum, să se-audă.
Daniel Vişan-Dimitriu
(18 mar. 2016, Vol.”Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de îndoială și remușcare, sugerând o trădare sau o pierdere a inocenței. Versurile descriu o luptă interioară cu credințe rebele și dorința de a fi auzit.