Pe ramurile-ntinse-n vremi trecute,
Foșnesc imagini vechi, trezite parcă
De adieri de vise renăscute.
Încearcă, din străfunduri, să se-ntoarcă,
Purtând culori ce nu se vor de toamnă
Și amintindu-mi cunoscuta arcă.
Întrezăresc perechi ce se îndeamnă
Să-și poarte pașii împreună-n clipe
Din zori ce nu știu, încă, ce înseamnă.
Sunt amintiri din timpul de risipe
Al unor ramuri, pe atunci vlăstarii
Ce încercau, timid, să-și înfiripe.
Esența tare, cum o au stejarii.
Daniel Vișan-Dimitriu
(30 sept. 2019, Craiova)
Sensul versurilor
Poezia evocă amintiri din trecut, comparându-le cu ramurile unui copac. Acesta aduce în prezent imagini și sentimente uitate, oferind o perspectivă nostalgică asupra timpului.
