Era o potecă în jungla albastră
Prin care mergeam și priveam, rătăcit.
Părea tot o lume, putea fi a noastră,
Dar timpul, acolo, era diferit.
Copacii-mpleteau, prin secunde, tunele
În care un pas se-ntindea pe un an,
Iar trunchiuri bătrâne erau santinele
Și porți ce păreau că te scot la liman.
Dar porțile-acelea, în ere-adâncite,
Duceau spre niciunde, mergeau în eter
Pe-un drum cu destine deja împlinite,
Spre lumi depărtate, lipsite de cer.
Visam că-ntr-o junglă, aventurier,
Îmi caut limanul și încă mai sper.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie printr-o junglă albastră metaforică, unde timpul este distorsionat și căile duc spre nicăieri. Naratorul visează să găsească un liman, păstrând speranța într-o lume incertă și iluzorie.
