Aș vrea să simt sărutul tău. Mi-e dor
ca păpădiei de o adiere
ce-o va-nălța spre astrul orbitor
în clipe de visare și plăcere.
Aș vrea să-l simt cum simte un bolnav
ce ultima speranță își depune
în rugăciune, cu un glas firav,
atunci când i se-ntâmplă o minune.
Și tot ce pân-atunci a fost un chin
dispare, dintr-odată, fără urmă,
ștergându-se, din noul lui destin
durerile ce fericirea curmă.
Aș vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
spre locul din memoria străveche,
din care ne vom aminti, apoi,
sărutul unor suflete pereche.
Daniel Vișan-Dimitriu
(9 aug. 2015, Vol. “Oare”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a simți un sărut, comparând această dorință cu imagini poetice precum o păpădie care tânjește după vânt sau un bolnav care speră la o minune. Sărutul este văzut ca o eliberare de durere și o reconectare cu un loc primordial al sufletelor pereche.