Dorința.
Să mă-nvesmânt în cânt
Și să mă-mbrac în slavă.
Din gând să fac cuvânt
Și din cuvânt, podoabă.
Să spun ce-i de nespus
Să simt ce-i peste simțuri
Și să mă urc mai sus
Spre-naltele întinsuri.
Să strig în glas de mut,
Să glăsui prin tăcere
Și să iau cu-mprumut
De la un orb, vedere.
Să merg în nevăzut,
Să urc spre neființă,
Să trec dincolo de trup,
Să urc prin umilință.
În lumea cea de-acum
Vreau să mă pierd pe mine
Și nevăzut pe drum,
Să fiu găsit cu Tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de transcendere a limitărilor fizice și spirituale, căutând o conexiune profundă cu divinitatea. Este o pledoarie pentru depășirea condiției umane prin credință și umilință, aspirând la o stare de grație și iluminare.