Soției mele.
Eu nu te văd, decât când sunt departe,
Căci altfel te confund mereu cu mine,
Te pierd din ochi, când te privesc de-aproape,
Dar când ești peste zări, visez cu tine.
Nu te doresc, când tu îmi ești de toate,
Dar sunt flămând, când singur sunt cu toți.
Nu-mi odihnesc privirea de sub pleoape
Decât pe chipu-ți cel visez în nopți.
Sunt mândru că te am, dar nu-ți știu prețul.
Te dau mereu pentru nimicul gol,
Mă sărăcesc nerod, deși eu par semețul
Când hoți și-nșelători îmi dau ocol.
Eu sunt bogat, cât nu știu prețui
Și sărăcesc când nu mai știu iubi.
Leningrad, 1989
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și incapacitatea de a aprecia pe deplin persoana iubită. Vorbitorul realizează valoarea soției sale doar în absența ei, recunoaște că o neglijează și se pierde în lucruri lipsite de importanță, ajungând să se simtă sărac sufletește.