Ploaia în noiembrie
Parcă cerul e în lacrimi
Eu trăiesc ca-n vis
Din nou te văd pe tine
Numele tău
S-a oprit pe buzele mele
Departe-departe
Eu îmi iau rămas bun de la tine.
Refren:
Doar până dimineața… până dimineața
Eu o să mă ating de tine
Doar până dimineața… până dimineața
Din nou tu și eu
Doar până dimineața
Doar până dimineața.
Iar tu îți aduci aminte când zburam deasupra munților?
Iar tu îți aduci aminte când mâncam iubirea cu mâinile?
Cum vinul Rose serveam și râdeam
Nouă ni se părea că suntem într-o lume unde e numai fericire
Și veșnicia, soarele, trandafirii, tandrețea – totul e pentru iubire
Iar când ne-a trezit prima rază de soare, tu ai spus: „Asta e ultima vară”.
Inima în mâini
Așa tremura atunci
Eu vroiam tot să dau
Tu vroiai să visezi.
Refren:
Doar până dimineața… până dimineața
Eu o să mă ating de tine
Doar până dimineața… până dimineața
Din nou tu și eu
Doar până dimineața
Doar până dimineața
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație care se apropie de sfârșit. Naratorul își amintește momente frumoase din trecut, dar acceptă inevitabilul final, exprimând un sentiment de tristețe și resemnare.