Refren: x2
Am în casă un tablou,
Și în el e chipul tău,
Câteodată aș vrea să-l sparg,
Dar în el am ce-i mai drag!
A fost, a fost, s-a întâmplat
Te-am avut, te-am pierdut
Și… Dacă vrei să faci ceva pentru noi
Dă timpu-napoi
Nu mă mai surprinde nimic.
În casa mea e cineva
Care-mi zâmbește e poza ta
De n-ar fi ea, n-ar mai avea
Cine să râdă în lipsa ta (x2).
Vorbe spuse cu atâta ușurință,
Care încă dor tare că le-ai spus cu rea voință,
Îmi amintesc cum în genunchi te rugam nu pleca,
Iar tu stăteai în fața mea și nu-ți păsa de suferința mea!!!
Nu pot să te scot din gândurile mele…
De ce după atâta timp faci parte din ele?
M-am obișnuit cu tine atâția ani de zile,
Și după atâta rău ce l-ai făcut mi-e dor de tine!!!
Refren: x2
Am în casă un tablou,
Și în el e chipul tău,
Câteodată aș vrea să-l sparg,
Dar în el am ce-i mai drag!
Nu pot să uit și nici nu vreau
Nu vreau din suflet să te dau
Am prea multe amintiri
Povestea unei iubiri (x2).
Refren: x4
Am în casă un tablou,
Și în el e chipul tău,
Câteodată aș vrea să-l sparg,
Dar în el am ce-i mai drag!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o iubire pierdută. Protagonistul este bântuit de amintiri și nu poate uita persoana iubită, chiar dacă aceasta i-a provocat suferință. Un tablou cu chipul persoanei dragi devine un simbol al acestei iubiri complicate.