Pustiu, pustiu, suflet pustiu
Ninge afară și e târziu
Pustiu, pustiu, sufletul meu
Cred că așa va fi mereu.
Nu am pe nimenea, cui să îi spun
O vorbă-n noaptea de Crăciun
Privesc cum ninge-afară liniștit
Și timpul parcă s-a oprit.
Mi-am împodobit azi un brad
Cu lacrimile care-mi cad
Am doar un cadou ce eu mi l-am făcut
De aceea nu l-am desfăcut.
Nu am pe nimenea, cui să îi spun
O vorbă-n noaptea de Crăciun
Privesc cum ninge-afară liniștit
Și timpul parcă s-a oprit.
Acum în noaptea de Crăciun
Plec ochii și-o dorință-mi pun
De-ar fi să apari la ușa mea
Doar o sărutare aș mai vrea.
De-ar fi să apari la ușa mea
Doar o sărutare aș mai vrea
Dar tu nu știi, nu știi
cât de mult eu mi-aș dori să vii
să te îmbrățișez că m-am săturat să tot oftez.
Noaptea e din ce în ce tot mai rea
Ce caldă e lacrima mea
Nici o bucurie nu mai am
Ninge și stau plângând la geam.
Pustiu, pustiu, suflet pustiu
E frig afară și e târziu
Singurătatea mea e tot mai grea
Ce greu mi-apasă inima
Mi-am împodobit azi un brad
Cu lacrimile care-mi cad.
Noaptea e din ce în ce tot mai rea
Ce caldă e lacrima mea
Nici o bucurie nu mai am
Ninge și stau plângând la geam.
Pustiu, pustiu, suflet pustiu
Ninge afară și e târziu
Pustiu, pustiu, sufletul pustiu
E frig afară și e târziu
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și tristețe în timpul Crăciunului. Naratorul tânjește după o persoană dragă și se simte izolat, în timp ce privește ninsoarea și își amintește de momentele pierdute.