Am ridicat edificii pentru sacrificii,
D-aia pentru oi am inventat religii.
Ține-i sub control, sub cultura fricii,
Ne e frică de noi c-avem toți vicii.
Ca frații pun bombe la frații mei,
Ori că au alți zei,
Ori că vor ce-au ei.
Eu mă duc să-i salvez da’iau ce-i al lui,
Mă-ntreb oare cine pune bombe cui.
Pun cianură-n natură pentru nestemate,
Am stârpit din natură fiare neînsemnate.
Totul pentru niște fiare blestemate,
Să le-atârn la gât și la mâini sub coate.
Când 100 din noi au verzi cât jumate,
E-o problemă de timp până-s vestejede toate.
Și de sus din MIG-uri văd copii la ziduri,
Uită-te la noi, ne luptăm pe nimicuri.
Că am creat o mașină, o hrănim ca proștii,
Fericiți acum suntem sclavii noștri.
Exploatând slăbiciunea din semenii mei,
Am căzut în capcană, că semăn cu ei.
Că media nu minte – oamenii mint,
Dar media vinde doar ce oamenii prind.
Și oamenii tind să prindă ce vor,
Și media se face din ce prinde ușor.
D-aia am fost prins în propria parnaie,
Paznic și prizonier
Și cioban și oaie.
Că n-am bare la geam dar am bare la ce-am
Gândit că tre’ să am, sunt parte din program.
Am libertatea de-a-mi îngrădi libertatea
Cu dreptul de-a-mi împărți dreptatea.. strâmb.
Obsedat să strâng mai mult și n-am timp
Sper doar să merite tot ce am dat la schimb..
Sensul versurilor
The song reflects on the self-destructive nature of society, highlighting how systems of control and the pursuit of material wealth lead to a loss of freedom and ultimately trap individuals within their own creations. It questions the values and priorities that drive human actions, suggesting a cycle of exploitation and self-imprisonment.