Am scris versuri cu sânge
Dar din greșeală am șters cu lacrimi de înger
Și-a rămas foaia goală
Și-acum foaia plânge, îi e dor de cerneală
De silabe când accente cad pe vocală
Iau altă coală
Curge sudoare din peniță
Gânduri ies sub soare din temniță
Orgoliul lasă masca jos beat crită
Ambrozie vie de viță
Învie simțuri din ființă
Și-ți zic cât de clar se poate
În mine le ard pe toate
Că sunt bine, că sunt rău
Că-s pe vine, că-s pe coate
Nu pot să las deoparte
Că sunt unul dintre gloate
Tripate pe profit
Tripate că trăiesc jumate
Că sunt unul dintre ei
Sunt unul dintre zeii care-s orbi
Care scot cu ciocuri de metal, care sorb
Sânge viu și-mpart un pământ mort ca pe tort
Măcar eu unu nu-s de-acord..
Orașu-i un mare bal mascat
Umblu deghizat
Văd viitorul printr-un bol de cristal spart
Mă face distant
Mă face să scot ghearele din start
Să-mi ascut colții
Ascunși după măști de fier ca roboții
Hoți cu toții
Privind neputincioși ca idioții
Cum ne furăm copilăria și ne privăm de emoții
Lacăte la zăvor din spatele porții
Nu lași pe nimeni să intre
Ascuns după sarcasm și cuvinte
Cinism cât cuprinde
Inima-i subjugată de minte, te minte
Până rolul te prinde
Într-o piesă de teatru proastă
E piesa noastră
Mâzgâlesc rolul vieții mele cu pastă
Că-s scenarist, regizor, producător și artist
Compozitor pentru fundal, sonor și cascador la risc,
Am scut de fier, otravă-n plisc
Ce-asculți e ce am scurs din el, otravă-n disc.
Sunt fraze care le scriu greu
Nu prea îmi deschid sufletul mereu
Am învățat că suferi tu
Sau superi tu pe altu’, eu
Închid în mine tot
Știu că-i prost
Știu că pot să pun stop
Știu că pot să scot
Să nu le îngrop
Sunt gata să urlu cu voi
Sunt unu cât doi
Personalități multiple le pun pe foi
Le rup apoi
Le scriu din nou
Le arunc în foc
Le scriu cu un stil nou
Le scriu la fel cu un alt stilou
Le scot din foc
Las’ că le sting eu
Oricum sunt foi la indigo
Ce îngână ce-ți zic eu
Cu vână, cu frică
Ascultă cum pică..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară profundă și o critică acerbă a societății contemporane. Artistul se simte dezumanizat și sufocat de cinismul și superficialitatea din jur, dar refuză să accepte această realitate.