Refren x2
E-o generație de orbi ce se-nțeleg prin semne,
Sunt obișnuiți cu tonuri de griji, se tem de culori,
Toți suntem chiori,
Eu încerc să ies din umbră,
Văd lumea altfel,
Sunt un pericol doar că exist.
Deliric 1
Pictez vorbe, sunete, cu-o pensulă ruptă,
Voci din tablouri urlă,
Cine le-ascultă?
Pictez cu nori pe cer cu soare,
Pictez cu ploi, cu ger, ninsoare,
Pictez gunoi pe-o floare,
Război peste popoare,
Mânjesc cu noroi peste voi amândoi,
Pictez topoare în mâini la frați,
Și șterg culoare,
În trup pictez tumoare,
Pictez pe răni cu sare,
Focoase nucleare,
Pictez bare și pereți în jurul la oameni drepți,
Și ceață-n minți de băieți isteți,
Va pictez pe voi când beți,
Și-ascundeți scheleti în debarale,
Și-abandonați munți în zare să stați la poale,
Oameni cuminți, cu minți goale,
Cu dinți încleștați, țipați, dureri abdominale,
Tatuez drame pe trupuri goale,
Și scriu în cazier cazuri penale,
Îți tatuez coduri de bare,
Și-ți zic că nu-i așa cum pare,
Sau te-ngrop cu semne de-ntrebare dacă insiști,
Pictez fum de petrol în priveliști,
Și politicieni perverși fără opreliști,
Mortiere-n școli,
Bombardiere, boli,
O să le vezi și tu când te scoli.
Refren x2
E-o generație de orbi ce se-nțeleg prin semne,
Sunt obișnuiți cu tonuri de griji, se tem de culori,
Toți suntem chiori,
Eu încerc să ies din umbră,
Văd lumea altfel,
Sunt un pericol doar că exist.
Deliric 1
Colorează-ți viața,
De ce-o pictezi în albastru,
De ce-i pui roșu-n priviri și negru-n cuget,
Mov sub ochi și gri în suflet,
Negru pe chip ca negura-n cuget,
De ce-ți pictezi în culori de toamnă tinerețea,
Și-ți mânjești în uleiuri frumusețea,
Ia doar îți îngroașă linii tari să-ți ascundă tandrețea,
Să-ți sugrume suplețea,
Tragi contururi amare,
Filme vechi voalate-n soare te cheamă-n întuneric,
Să mazgălești cu orbii,
Devii coleric când stai la masă cu corbii,
Când stai la masă nu vorbi,
Că masele n-au urechi pentru tine,
Doar pentru farfurii pline,
Farduri fine, pe chipuri meschine,
Mascate de voaluri de firme străine,
S-ascundă omu’ din tine,
Și faci treabă bună,
Acum te recunosc,
Ești alt pictor prost ce pictează o lume pe dos,
Și uită de copilu’ ce-a fost,
Cu-o pensulă-n mână,
Și picta totu-n roz.
Refren x2
E-o generație de orbi ce se-nțeleg prin semne,
Sunt obișnuiți cu tonuri de griji, se tem de culori,
Toți suntem chiori,
Eu încerc să ies din umbră,
Văd lumea altfel,
Sunt un pericol doar că exist.
Deliric 1
Tu vezi ce văd și eu?
Sau încă mai crezi că te iau la mișto?
Sunt pete de sânge pe gulere bleu,
La fel timpu’ trece pe ceasuri Tisou,
Tic, tic, tic,
Timpu’ se scurge și nu faci nimic,
Roata lumii se rupe,
Mai are un pic,
Roata lumii se-nvarte e-o roată de dric.
Sensul versurilor
Piesa este o critica dura la adresa societatii contemporane, caracterizata prin inconstienta, superficialitate si orbire fata de problemele reale. Artistul indeamna la constientizare si la o schimbare de perspectiva, pentru a vedea dincolo de iluziile create.