Fugi, deochi, dintre ochi,
Fugi, deochetura,
Ca te-ajunge vânt din gură.
Fugi, deochiat,
Ca te-ajunge vânt turbat.
Fugi, deochi, dintre ochi,
Ca te-ajunge soarele,
Și-ți taie picioarele,
Fugi, deochi, din fața obrazului,
Din zgârciul nasului,
Din grumazii gâtului,
Din crierii capului,
Din splină, din inimă,
Și să ieși și să te duci,
Că eu cu gura te-am descântat,
Cu mâna te-am luat,
Și-n vânt te-am aruncat,
Să rămâie N.
Curat, luminat,
Ca floarea câmpului,
Ca roua dimineții.
Sensul versurilor
Cântecul este un descântec tradițional românesc menit să alunge deochiul și energiile negative. Prin repetiție și invocație, se urmărește purificarea și protejarea persoanei vizate, restabilind starea de bine și lumină.
