În odaia pentru mese
Stau pe patru rânduri dese
Mese mici,
Ca de pitici,
Și pe ele
Farfurii, furculițe, păhărele,
Toate ca pentru copii.
Și copiii toți mănâncă
Dar
Matei cel mofturos
Scapă prăjitura jos:
Se tot uită lung la ea
Și ar plânge și nu vrea.
Dinu-i spune:
-Fii pe pace, îți dau prăjitura mea!
Știu că ție tare-ți place!
Sensul versurilor
Piesa evocă atmosfera meselor din copilărie, într-un cămin, subliniind momentele de prietenie și generozitate. Un copil mofturos scapă prăjitura, dar un prieten îi oferă din a lui, ilustrând compasiunea și legăturile dintre copii.