Uneori, în drumul meu,
Întâlnesc pe Dumnezeu;
M-am mirat când, într-o seară,
Mi-a cerut chiar o țigară,
Pe cuvântul meu;
În frig și ceață-
Era cam tras la față..
De crezi, Doamne, de nu crezi-
Nu e bine să fumezi;
Uite că te lovi năpasta,
Ia pe umeri haina asta
De la robul tău;
Nu-ți fie frică,
Nu îți port pică,
Zău!
Sensul versurilor
Piesa prezintă o întâlnire neobișnuită cu Dumnezeu, umanizat prin viciul fumatului. Versurile sugerează o reflecție asupra condiției umane și a imperfecțiunilor, chiar și în sfera divină. Tonul este unul de compasiune și înțelegere.