– luminile stinse –
Cădere, mâinile strânse, în instantanee
euforie ca o doză de h*****ă sau m*****ă,
glanda din interiorul creierului meu eliberând
bunul veselul fluid (Sfântul Fluid) cum
eu mă prăbușesc și-mi strâng în brațe toate părțile corpului
într-o transă bruscă – Vindecându-mi
toate bolile – ștergând tot – nici
măcar fâșia unui „sper-ca-tu” sau un
Balon Trăsnit rămas înăuntru, doar mintea
goală, liniștită, fără gânduri. Când un gând
apare deodată de departe cu imaginea-i
mult discutată, râzi de el,
îl sperii, îl imiți, și
dispare, și gândirea nu vine niciodată – și
cu încântare îți dai seama pentru prima dată
„a gândi e la fel cu a nu gândi –
Așa că nu mai trebuie să
mai
gândesc”
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență meditativă profundă, în care eul se dizolvă și mintea se golește de gânduri. Prin râs și imitație, gândurile sunt alungate, conducând la o stare de liniște și realizarea că a gândi și a nu gândi sunt echivalente.