(Le petit homme qui chantait sans cesse
Le petit homme qui dansait dans ma tête).
Omulețul care cânta întruna,
Omulețul care dansa în capul meu,
Omulețul tinereții mele
Și-a rupt șireturile de la pantofi
Și toate barăcile de la petrecere
S-au năruit brusc
Și în tăcerea distracției
Am auzit vocea ta voioasă,
Vocea ta sfâșiată și fragilă,
Copilăroasă și tristă,
Îndepărtată chemându-mă
Și mi-am dus mâna la inimă
Unde se amestecau,
Însângerate,
Din râsul tău înstelat șapte cioburi de oglindă.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și pierdere, evocând amintiri ale tinereții. Vocea naratorului este plină de melancolie, reflectând asupra fragilității și efemerității bucuriei.