Când Luceafărul ajunse să vorbească pe delete
Cu Prea Sfântul, să se plângă de iubirea unei fete,
Era obosit de moarte, străbătuse cerul tot
Din pricina oboselii se purta ca un robot.
Îi părea că i se spune ceva despre nemurire,
Despre dragoste, corăbii, despre a fetelor fire,
Să se uite-n jos să vadă cum petrece Catalina
Când în codru pitulată își scotea grăbit botina.
Se uită cu raze lucii în desişul de pelin
Și-i păru, ca printr-o ceață, că-i acolo Cătălin,
Ca să vadă ce se-ntâmplă apucă ocheanu-n grabă
Și văzu la Catalina de bărbați o lungă coadă.
Parcă se trezi deodată, îi veni viu, viu în minte
Prea înțeleptele sfaturi ale bunului Părinte
Și-n loc să vrea să fie muritor, acum în grabă
Îi ceru un mic concediu să aibă timp să stea la coadă.
Sensul versurilor
O reinterpretare umoristică a mitului Luceafărului, adaptată la era modernă. Luceafărul, obosit de idealuri, descoperă că iubirea pământească este mai pragmatică și preferă să stea la coadă pentru a avea o șansă cu Catalina.